-->
Home / Ispettorato Nazionale Lavoro / Strumenti e servizi / Procedura de contestare a concedierii (SINTEZĂ)

Procedura de contestare a concedierii (SINTEZĂ)

10 agosto 2020


În cazul în care lucrătorul consideră că, concedierea sa a fost nelegitimă, este necesar ca acesta să comunice în scris angajatorului, în termenul limită de 60 de zile, voința sa clară de a contesta concedierea și apoi (sub pedeapsa nulității), în următoarele 180 de zile, trebuie să  deschidă acțiune la Tribunalul de muncă sau, alternativ, trebuie să depună o cerere de realizare a tentativei de conciliere, în conformitate cu art. 410 și următoarele din Codul de procedură civilă (la Inspectoratul de Muncă competent teritorial).

Se precizează că, angajatorul care are un anumit număr de angajați, conform prevederilor art. 18, alin.8, din Legea nr. 300/1970 (mai mult de 15 angajați sau mai mult de 5 în cazul societăților agricole) care intenționează să concedieze un lucrător pentru un motiv justificat obiectiv este obligat să transmită, înainte de concediere, o comunicare către Inspectoratul teritorial de muncă și, spre știință către lucrător, pentru parcurgerea tentativei de conciliere, în conformitate cu prevederile art. 410 și următoarele din Codul de procedură civilă (tentativa obligatorie de conciliere).


Sunt prevăzute excepții de la obligația menționată, în cazurile în care lucrătorul:

  • are un post de conducere;
  • a fost concediat după depășirea perioadei în care beneficiază de dreptul de a-și păstra locul de muncă în caz de boală, în conformitate cu prevederile art. 2110 din Codul Civil;
  • a fost concediat la finalizarea unei antreprize, dacă prin clauzele sociale sau contractuale se prevede plasarea acestuia la un nou antreprenor sau la închiderea unui șantier sau a unei faze de muncă;
  • a fost angajat cu contract cu durată nedeterminată cu protecție sporită (începând cu 7 martie 2015, în conformitate cu Decretul Legislativ nr. 23/4 martie 2015) sau a fost angajat înainte de 7 martie 2015 cu contract de muncă cu durată determinată, care a fost ulterior transformat în contract de muncă cu durată nedeterminată;
  • a fost angajat înainte de 7 martie 2015 de către un angajator care nu îndeplinea condițiile reglementate prin Legea nr. 300/1970, art. 18, alin. 8 cu privire la numărul angajaților, dar care, în urma angajărilor ulterioare cu contracte de muncă cu durată nedeterminată, a ajuns să îndeplinească condițiile respective;
  • a fost angajat înainte de 7 martie 2015 cu contract de ucenicie și ulterior, stabilizat după finalizarea perioadei de formare;
  • a fost concediat prin concediere colectivă (cel puțin 5 angajați), caz în care se aplică o procedură distinctă, menționată la art. 24 din Legea nr. 223/1991.